"Jim Năsturel și Lukas, mecanicul de locomotivă", de Michael Ende (V)

 Capitolul al treisprezecelea: În care vocile din Valea Amurgului prind viață
 Prima oară, ca să vadă ce voci se aud în Valea Amurgului (care era un fel de peșteră), cei doi o luară pe jos. Merseră ceva, dar nu auziră nimic, așa că Jim scoase o vorbă. Vorba aceea se auzi în ecou și după ceva timp se intensifică și mai tare.  Cei doi ieșiră și observară că ecoul se auzea din ce în ce mai tare și când ajunse la capăt fu chiar înfiorător. Astfel realizară că ecoul călătorește dintr-un capăt al altul al peșterii și se și intensifică.
 În acel moment, își făcură niște dopuri pentru urechi și o porniră cât de repede putură. Nu se știe de ce, probabil de la zgomotul produs de Emma, peștera începu să se dărâme în urma lor, având mare noroc că Jim observase. Când Jim îi arătă ce se întâmplă lui Lukas, acesta trase de maneta de urgență și Emma merse atât de repede încât vitezometrul plesni, dar până la urmă ieșiră.

  Capitolul al paisprezecelea:În care Lukas e  nevoit a recunoaște că fără micul său prieten, Jim, ar fi fost pierdut
   Când își mai traseră puțin sufletul, realizară că, Emma nu mai pufănea deloc. Asta îi îngrijoră pe cei doi și după câteva cercetări, Lukas își dădu seama că era o treabă foarte complicată ca s-o repare. După ce mai desfăcu la piese (pentru că era pe undeva prin interior stricăciunea), iar Jim îl mai ajută, realiză că trebuia să se bage de pe dinauntru ca să poată repara,iar el nu avea loc. Astfel, Jim fu nevoit să se bage și să repare. Între timp, niște vuturi dădeau târcoale locomotivei ceea ce îi sperie și mai mult, însă nu renunțară și până la urmă reușiră să o repare pe Emma.

 Capitolul al cincisprezecelea:În care călătorii ajung într-un extraordinar tărâm de vis, în care dau de o urmă teribilă
  După ce se treziră, cei doi porniră la drum și după ce merseră ceva, începură să vadă tot felul de imagini. Pe măsură ce înnaintau imaginile se amestecau ceea ce îi băgă într-o confuzie totală. Lukas se tot gândi și realiză că erau ca într-o cameră cu oglinzi și de fapt se învârtiseră în cerc. Ca să poată să iasă, trebuiau să aștepte noaptea, așa că se puseră la somn.

 Cam atât a fost pe această săptămână.
   

Comentarii