Capitolul al nouăsprezecelea:În care Lukas și Jim repară un vulcan mititel, iar Emma capătă o nouă înfățișare
Cei doi se dădură jos din locomotivă și în fața lor le fu dat să vadă Ținutul celor o Mie de Vulcani. Țara aceasta era plină de vulcani de toate mărimile, care erupeau o parte, o parte erau inactivi și tot așa.
Dintr-o dată, cei doi auziră un zgomot. Se duseră la locul de unde venea și realizară că venea dintr-un vulcan. Se urcară pe vulcan, iar apoi auziră o voce. Jim întrebă cine e și un dragon mai ciudat apăru în fața lor. După ce mai stătură de vorbă, dragonul le spuse că este și jumătate hipopotam și din acest motiv el nu are voie în Cetatea Dragonilor. Aceștia se împrieteniră, iar dragonul îi rugă să-i repare vulcanul. Lukas îi repară vulcanul, iar ca semn de mulțumire acesta le umplu tenderul Emmei cu, cărbuni.
Cei 3 se puseră și mâncară ceva, iar apoi Nepomuk le mai povesti despre Cetatea Dragonilor. Această cetate era imensă și se afla într-un vulcan. Ca să poți intra trebuia să fi dragon și erau doar două intrări. Nepomuk se oferi să-i ajute el, deoarece îi ura pe dragoni pentru că fuseseră afurisiți și nu-l lăsaseră și pe el în Cetatea Dragonior.
Astfel, cu fascinanta idee a lui Jim, o transformară pe Emma într-un dragon și plecară.
Capitolul al douăzecilea:În care un dragon de spiță veche o invită pe Emma la plimbare pe înserat
După ce Nepomuk îi îndrumă, Emma ajunse la poarta Cetății Dragonilor. După ce unul dintre "paznici"(un dragon gras cu ochi mari și roși) o studie, ba chiar o invitase la o întâlnire, Emma reuși să ajungă în Cetatea Dragonior.
După cum o descrisese Nepomuk, Cetatea era foarte mare și plină cu dragoni de toate felurile: tineri, bătrâni, cu aripi, fără aripi, cu picioare, fără picioare și așa mai departe. Era o foarte mare zarvă, deoarece fiecare dragon făcea ce voia el și da, țara aceasta se numea Kummerland.
Capitolul al douăzeci și unulea:În care Jim și Lukas ajung la o școală din Kummerland
Ei bine, Lukas și Jim porniră să găsească adresa doamnei Mahlazan. Norocul le surâse și ajunseră repede la poarta acesteia. Dădură cu mare grijă piatra care stătea la ușă și ajunseră înnauntru. După ce mai cercetară un pic găsiră o sală de clasă, unde era și prințesa Li Si, mulți alți copii, cât și doamna Mahlazan. Doamna Mahlazan era profesoara lor și îi întreba pe copii calcule, iar dacă nu știau îi bătea de mama focului.
Făcură cei doi ce făcură și până la urmă reușiră să o lege pe doamna Mahlazan, ba chiar găsiră și o cale de scăpare.Pe la geamul prințesei trecea râul care îi dusese ei sticluța în Mandala, așă că,cu ajutorul Emmei puteau ajunge înnapoi acasă.
Astfel, puseră planul la punct și stabiliră ca dimineața să plece.
Comentarii
Trimiteți un comentariu