“ O buclă în timp”, de Madeleine L’engle

 Capitolele III-XII (final)

După mai multe insistențe, copii află că teseractul e cea de a cincea dimensiune, iar tatăl lor lucra fix la acesta când a dispărut.

Astfel, supravegheați de cele 3 doamne(ele nu aveau voie pe aceea planetă), copii își încep călătoria pe Camazotz. Pe această planetă, toți oamenii făceau lucrurile la fel și în același timp, ceea ce li se păru foarte suspect, dar își continuară drumul, ajungând la Sediul Central al Inteligenței Centrale. Aici, micul Charles fu hipnotizat, iar o voce îl controla. Se mișca robotic și era mai răutăcios ca niciodată.

Acesta îi plimbă mult prin aceea clădire pe Meg și pe Calvin și într-un final îi duse la bărbatul dispărut. Cu un cadou primit de la doamna Ce, Meg reuși să-l elibereze pe tatăl său, dar Charles nu fu prea fericit, așa că îi duse la IC. IC era un creier gigant care pătrundea în mințile oamenilor și îi controla. Charles îi picase în capcană, însă tatăl lui Meg și Meg reușiră să i se împotrivească, scăpând  de pe aceea planetă cu ajutorul teseractului.

Ei bine, Meg, tatăl ei și Calvin erau bine, însă micul Charles era tot pe Camazotz, controlat de IC, iar singura care îl putea salva, era Meg. Meg își luă inima în dinți și se duse după Charles. Ea avea ceva ce IC nu avea. Avea iubire. Asta, îi salvă pe cei doi, iar într-un final, totul se termină cu bine.

Vă invit și pe voi să citiți această carte, deoarece pe mine m-a făcut să realizez că dacă vei avea încredere în tine vei reuși. Nu te subestima niciodată.