“Cronicile din Narnia”, de C.S. Lewis -Nepotul magicianului(1)

Capitolele 1-5

Povestea începe într-o dimineață, când o fată pe nume Polly Plummer întâlnește un băiat pe nume Digory Kirke. Cei doi locuiau la Londra într-un șir lung de locuințe lipite una de alta. Fata locuia cu părinții săi, iar băiatul(pe care Polly nu îl mai văzuse nicodată acolo) locuia cu domnul și domnișoara Ketterley( mama și unchiul său) și mătușa sa Letty. Tatăl său plecase în India și mama era pe cale să moară, fiind nevoit să locuiască cu o mătușă și un unchi nebun. Polly îl întrebă pe băiat dacă unchiul său e chiar nebun, dar acesta nu știu ce să-i spună. Tot ce îi putu spune, era că bărbatul avea la ultimul etaj un birou unde nu-l lăsa să intre, iar într-o noapte băiatul auzise un țipăt dinăuntru.

Pentru că se împrieteniseră, ieșind aproape în fiecare zi,Polly îi arătă băiatului o mică peșteră de a ei din pod și când se uitară mai bine, văzură culoarul care ducea pe întreg șirul de case. Se gândiră să meargă până la o casă vecină a fetei, care părea goală de mult timp, dar norocul nu fu cu ei și ajunseră fix în biroul domnului Ketterley. Bărbatul se arătă foarte încântat că aceștia erau acolo și nu îi lăsă să plece, dăruindu-i fetei un inel galben. Imediat ce îl atinse, fata se făcu nevăzută. Digory și unchiul rămaseră singuri în cameră.

Digory îl luă la întrebări pe unchi, iar acesta îi spuse toată tărășenia. Nașa unchiului fusese o zână și când murise îi dăduse o cutiuță căreia să-i dea foc. Acesta nu putu să reziste și o deschise la ceva timp după ce murise. În cutie era o pulbere dintr-o altă lume. O lume în care puteai ajunge doar cu ajutorul magiei. Experimentase pe o mulțime de porcușori de guineea, dar la ce bun dacă nu puteau să se întoarcă și să spună ce era acolo? Astfel, băiatul fu nevoit să se ducă după fată, deoarece nu se putea întoarce fără un inel verde.

Luă două inele verzi, punându-l pe cel galben pe deget. Ajunse într-o pădure ce părea să te adoarmă, iar acolo o găsi pe Polly. După ce se ciondăniră ei puțin, lui Digory îi venii o idee. Ei ajunseseră în pădure printr-un ochi de apă, acolo fiind o mulțime, ceea ce însemna că pe fundul fiecărui ochi de apă era câte o lume. Dacă pădurea era doar o zonă de trecere între ele? Băiatul se gândi că pot să le exploreze pe fiecare în parte, dar Polly fu precaută și mai întâi testară inelele verzi sa vadă dacă ajung acasă. Acestea funcționară perfect, așa că se întoarseră înnapoi, gata de explorat.

Marcară puțul prin care veniseră(pentru că fără apa lui nu puteau ajunge acasă) și se duseră la altul cu inelele galbene pe degete. Ce să vezi, doar se udară pe picioare, dar nu renunțară și își puseră inelul verde. Imediat, se treziră într-un oraș vechi, construit dintr-o piatră ce părea roșie, cu niște clădiri și coloane imense. Se plimbară prin clădiri și luară la rând o mulțime de culoare, când ajunseră într-o cameră cu niște statui ce aveau un chip, cât și niște veșminte maiestuase. Magia plutea în aer în acel loc, iar de ce te adânceai în cameră dădeai de statui care parcă erau din ce în ce mai crude. În mijlocul sălii, era un pilon cu o mică arcadă de care atârna un clopoțel, alături aflându-se un ciocănel. Se certară ei dacă să-l bată sau nu, dar nu avură de ales, deoarece găsiră un mesaj pe care scria că se vor întreba apoi până la nebuie ce urma să se întâmple. Era o cursă. De cum îl bătură, se auzi un mic clinchet care se auzi tot mai tare și tot mai tare, oprindu-se abia când tencuiala și pereții altor case începură să cadă. 

Crezură că totul se terminase, însă se înșelaseră amarnic...