Bună seara și bine v-am găsit! Pentru a începe povestirea noastră, vă voi spune câte ceva despre această nuvelă cât și despre cel care a scris-o. "Popa Tanda" a fost scrisă în 1873 și citită în 1874, la "Junimea". Nuvela a apărut în revista Convorbiri literare în iunie 1875, fiind publicată ulterior în volumul de debut al autorului, Novele din popor(1881). Scriitorul acesteia se numește Ioan Slavici(se poate vedea și în titlu), acesta fiind prozator, dramaturug și jurnalist. A surprins în romanele și nuvelele sale viața satului transilvănean, într-o epocă în care societatea trecea prin schimbări profunde. A pus accent în scrierile sale pe valori morale fundamentale și dezvăluie profunzimile sufletului uman. Cam atât pentru început, să trecem la cuprins.
Popa Trandafir, era parinte în Butucani. Era un om educat și foarte înțelept, având un singur defect și acela fiind că era prea verde fățiș. Nemulțumiți pentru că le spunea totul pe față, sătenii îl trimit la Sărăceni.
Sărăceni, după cum îi spune și numele, este un sat de oameni săraci și leneși. Văzând cum stau lucrurile în Sărăceni, părintele s-a hotărât să îi facă pe sărăceni niște oameni muncitori. A încercat părintele ani de zile să-i facă oameni harnici și s-a ținut după ei( de aici și numele de Popa Tanda), dar fără reușită.
Îngropat în necazuri( deoarece nu mai avea nici bani pentru familia sa, iar sărăcenii nu se schimbau deloc), acesta se duce și se roagă la Dumnezeu, Care îl face să aibă o revelație. După ce avu această revelație, parintele se dusă, își cumpără o casă și începu să muncească la ea. Pe măsura ce zilele treceau acesta își facea câte ceva la casă, la curte și uite așa părintele ajunse să aibă o casă și o curte frumoasă. Sărăcenii au fost foarte impresionați de reușitele popei, așa că fiecare a început să muncească la casa sa.
Anii trecură, iar Sărăceni se schimbase complet. Era un sat bogat și foarte frumos. Popa Tanda avea acum și nepoți și o familie fericită, iar toți sărăcenii îl binecuvântau pentru tot ce făcuse pentru ei.
Ei bine, cam aceasta a fost nuvela noastră. Ca o concluzie a acestei nuvele, eu pot spune că totul constă în încrederea în Dumnezeu și în faptul de a realiza că El ne iubește foarte mult și nu ne va lăsa niciodată la greu.
Sper că v-a plăcut!
Comentarii
Trimiteți un comentariu